Toamna

Toamna mi-a adus intotdeauna un mix de stari, o melancolie tolanita in paturi pufoase, savurand ciocolata calda in cani portocalii, ascultand James Morrison sau Paolo Nutini sau orice alt tanar ragusit, ce-ti plange soptit in ureche.

Ma fascineaza culorile padurii, aerul afumat de dimineata, primul tremur de frig, in timp ce-ti inghesui barbia in gulerul puloverului ce-ti ofera senzatia confortabila de siguranta.

E ciudat cum totul e atat de frumos, desi totul moare in jur. Natura isi pune in scena cu maxima implicare ultima reprezentatie.

Ma tem totusi de momentul in care ramane totul gol, scheletic, sumbru. Cand piere culoarea, cand dispar fructele zemoase din piete si romantismul din oameni. Cand vantul imi agreseaza obrazul si-mi crapa buzele, cand puloverul calduros devine inamicul parului meu moale, electrizat pana la culme, cand frigul imi ajunge-n oase si oamenii isi pleaca privirea dinspre padure, inspre asfalt, evitand baltile si noroiul.

Momentan, ma bucur de clipele de acum, de azi, ca si cum n-are exista un alt maine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s