fuga

Sunt una dintre persoanele care simt nevoia acuta sa se detaseze, sa grabeasca pasul, sa se distanteze de evenimente (placute sau neplacute). Si o fac fie din nevoia brutala de a-mi recapata echilibrul, singuratatea, normalitatea, fie din dorinta de a diseca departe si in liniste cele petrecute.

De fiecare data fac asta. Cumva sunt in expectativa contemplarii faptei si imi place uneori mai mult analiza, decat fapta in desfasurarea ei.

Suna ciudat. Dar de cate ori nu v-ati uitat cu muschii incordati la un film de groaza, evitand certitudinea analizei de la finalul lui, precum o musca deranjanta.  Stiati ca efectul filmului nu va fi imediat, ci se va infiltra în voi de-abia la final, când veti avea toata informatia de digerat, ca asa-i corect. Si asta v-a speriat mereu mai tare: psihicul vostru in contact cu sedimentele faptelor. Sedimente concentrate ce sunt capabile sa se dilueze total in voi si sa va mistuie.

De cate ori nu ati strans din dinti, pusi in fata unei situatii triste, dureroase, a unor alegeri pe care nu vi le-ati dorit, dar despre care stiati ca sunt singurele optiuni? Si ati actionat rapid, reportand pentru-mai-încolo analiza si suferinta. Si v-ati trezit cu forte noi, de “super-eroi”: de capacitatea ciudata de a plange mai incolo daca acum nu se cade, de a zambi si a sta neclintiti, chiar daca tremurati ca varga pe interior, de a va alege singuri momentele de topire, de decadere. De a pleca si a va feri de public, dintr-o oarecare demnitate bolnava.

La fel si cu momentele fericite, ce te umplu de endorfine. Esti acolo, prezent, dar o parte din tine de-abia asteapta retragerea in singuratate, pentru a vizualiza mai bine si mai complet si a retrai mai precis fiecare fapta. De a derula in nestire si a opri pe fiecare moment ce are capacitatea sa te bucure iar.

Amintirile, bune sau rele, au capacitatea de a te alina sau a te arde, de a te alimenta sau  a te eroda.

Dar e ciudat ca alegem mereu fuga si pentru a ne indeparta de ce ne face sa suferim, dar si pentru a ne retrage in noi si a ne apropia de ce ne bucura.

Una dintr-acele sambete meditative. :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s