ripostă

intotdeauna am crezut ca ma deranjeaza, ma dor, ma jignesc actiunile concrete ale altora, fie ca sunt gesturi, fapte sau cuvinte. ca sunt precum niste cutite, niste arme reci ce strapung cu brutalitate invelisul meu protector.

dar, daca 2015 a avut sa-mi demonstreze ceva, a fost noutatea faptului ca dor la fel de tare lipsurile. lipsa actiunii, lipsa gesturilor, lipsa cuvintelor, lipsa reactiei. lipsa empatiei, a logicii sau a umanitatii. acceptarea propriei limitari si neputinte. ca e greu sa primesti un gol. ca iti trezeste niste furii latente, niste intrebari ce fierb in tine mocnit. niste lovituri surde ce te ataca, de fapt, pe dinauntru, iar cand se revarsa isi cauta motive absurde pentru a se materializa cumva.

as prefera de o mie de ori o palma ce-mi arde obrazul, astfel incat furia sa vina precum un efect imediat explicabil, in locul unei furii nascute din goluri.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s