Dimineata

Sunt doua categorii de persoane: cele matinale si cele care vor sa impuste persoanele matinale. Eu tind sa cred ca fac parte din a doua categorie. Logic, uitati-va ce fac la 2 noaptea :))

Am tabieturile mele. Si pentru a incepe ziua ca o femeie functionala si zen, ar fi ok sa le bifez. Altfel, sunt sanse de scurtcircuitare pe parcursul zilei, fapt ce face din mine o creatura dubioasa, iritata si dificila.

Asadar:

  • detest telefoanele matinale; de-asta imi tin vesnic telefonul pe Silent, asadar, oricat de urgent ar fi, “va sun eu dupa”
  • in cazul in care, prin circumstante prestabilite imi las telefonul deschis si apuc sa raspund, imi cer scuze pentru voce. Stiu, e ruginita si te trimite cu gandul direct la mafia ruseasca. N-am ce face, la prima ora vocea e neinceputa, neacordata prin cafele.
  •  daca apuc sa raspund si treceti peste raguseala, nu ma intrebati niciodata: “te-am trezit?”..pentru ca nu voi recunoaste nicicand asta; voi strange din dinti si voi spune cat pot de relaxat: “nu, citeam”, din motive neintelese nici de mine inca.
  • cel mai probabil voi mai sta in pat cel putin 15 minute dupa ce-am inchis, sa procesez informatia si sa ma conving sa ies din pat.

Sunt si cazuri extreme in care ma trezesc ca o gaina la ora fixa, ma uit la ceas, ma mir ca e atat de devreme si ma culc la loc. Astea-s cazuri periculoase, intrucat somnul al doilea in care cad e cel mai profund pe care-l am si se intampla in special inainte de alarma setata pentru job. Alarma pe care nu o aud. Eu, care aud pana si ticaitul ceasului de pe noptiera vecinului de la 2. Deci,nu aud alarma, dar ma trezesc brusc pe la o ora ce depaseste musai ora de trezire, dar nu cu mult, cat sa n-am sanse sa ajung, nici cu foarte putin, cat sa ma misc si eu normal prin casa. Si astea-s zilele cele mai nasoale. Deschid ochii brusc cu sentimentul de neliniste nejustificata. Mana gaseste direct telefonul de pe noptiera. Am aceeasi reactie disperata, aceeasi miscare de aruncare a plapumei, de insurubat papucii de casa in picioare, ridicat brusc cu vertij la pachet. Goana in trafic. In zilele sadice nimeresc cate o masina de SCOALA in fata mea, pe drum circulat, cu o singura banda. Eu nu pot gandi, vorbi, procesa nimic in starea asta. Imi revin cam intr-o ora.

Cat despre tabieturi..😊 Le pastrez pentru mine. Ca pe niste prajituri bune pe care nu le-mpart cu nimeni. Nah!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s