primii pantofi cu toc

Copilaria inseamna locuri, gusturi,culori,sunete.Locurile ne coplesesc,poate ca e perioada in care privim cel mai mult in sus, cerul si aspiratiile noastre.
Gusturile raman impregnate-n papile pentru totdeauna.Foarte rar le regasim si atunci cand avem norocul sa ni se-ntample, automat ne amintim exact cum era viata pe vremea cand ne bucuram de ele.
Tot la inceputuri delimitam culorile si stim exact ce culoare e “de baieti” si ce e “de fete”.Ne supunem acestei norme nescrise pana in adolescenta, cand stim ca preferata noastra nu se claseaza-n rubrica dedicata fetelor, dar e ok.
Sunetele sunt altceva. O simfonie ce ne duce pe taramuri ale cunoasterii nebanuite. Prima muzica ascultata. Poate fi scartaitul zapezii sau sunetul tocurilor sandalelor mamei pe asfalt.
Si am sa poposesc putin fix pe tropaitul asta specific.Unii il considera zgomot. Mie insa imi trezeste un sentiment de feminitate amestecata cu putere. E o experienta totala.
Imi amintesc foarte clar prima mea pereche de pantofi cu toc. Avea 2 cm toculetul, era patrat, insa mi se parea culmea desavarsirii. Eram prin clasa a II-a si era o moda, pe vremea aia, cu pantofiorii de lac cu toculet patrat si botul ascutit putin,dar oarecum rotunjit. Imi alesesem in cap culoarea (de fete) rosie si urma sa mi-i cumpere mama.
Am ajuns la magazinul Prichindel foarte entuziasmata. Din pacate,planurile de acasa nu coincid cu cele din targ. Nu am gasit culoarea rosie pe marimea mea.Am gasit doar roz, lacuiti, cu fundita in fata cu buline negre. I-am acceptat din prima. Nu conta foarte mult culoarea. Conta altceva pentru mine.M-am descaltat, am incaltat rapid un pantof si am plecat cu un picior roz si altul descult inspre iesirea din magazin.Imi amintesc si acum fetele mamei si vanzatoarei.Am deschis usa magazinului si am ramas in prag.Apoi am scos meticulos piciorul incaltat pe piatra cubica si am inceput sa tropai.Am ascultat sunetul ala. Era ce trebuia!:))Era experienta si pachetul complet pe care il cautam: materialul, mirosul pielii lacuite si,in special, sunetul tocurilor pe asfalt,dupa care eram fascinata.Sunetul pasilor mei ๐Ÿ™‚
M-am intors in magazin si mi i-a achizitionat mama.
Ea isi mai aminteste un detaliu: ca eram atat de fericita, ca i-am pupat mana cand am iesit din magazin.
Nu recunosc nimic ๐Ÿ™‚

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s