vorbesc mult mai bine cand tac

”momentul ala cand” suna stupid, dar e ceva ce-mi place la absurditatea acestei sintagme. asadar, momentul ala cand ai rasuflarea tropicala si mintea impleticita. cand simti ca plutesti in loc sa mergi si respiri ca un batran presat de ani. si gasesti bine in starea asta, culmea. simti ca e o noua forma de exprimare ce te-a cuprins: tacerea. carantina verbala. si poate ca asta e cea mai inteleapta forma de comunicare. si ca n-ai cum sa nu dai gres prin asta. iti inchizi pur si simplu gandurile si ideile in cap, le lasi sa se destrabaleze acolo, ca si cum ar fi niste copii ce au voie sa se joace doar in fata blocului, in raza vizuala a mamei ultra-protective.

dar vezi apoi ca si absenta verbala poate fi uneori mai grava ca absenta fizica. ca uneori stim ca anumiti oameni sunt bine si putem trai cu lipsa lor fizica, dar stiindu-i ok, insa nu putem convietui cu cineva la un metru de noi, care tace.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s