gandurile copilei

intr-o lume in care nu se-ntampla mereu lucruri bune, aleg sa tac.

cam asta am facut in ultima vreme. am gasit in tacere un refugiu. nu mi-am mai ales cuvintele, poate niciodata nu am stiut sa o fac, le-am lasat pe ele sa vina catre mine intotdeauna, iar eu am fost doar un canal intermediar. s-au revarsat lin la inceput, cuvinte usoare si alunecoase, capatand pe parcurs o profunzime ce le-a blocat cumva in mine. si nu stiu de ce. poate pentru ca nu am avut un receptor care sa le primeasca dupa asteptarile mele. le-am tot tinut acolo, in timp ce alte ganduri au navalit catre primele, ca pe-o trambulina de la strand. in poticnirea lor am ramas spectator, lasandu-le sa-si rezolve singure conflictul si asteptand ca cea mai buna idee sa castige.

dar ele inca se bat. se anuleaza. lasandu-ma pe mine intr-o imposibilitate de exprimare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s