Jade

Caietul de teme, hainele de duminica, vesela de ‘’ocazie’’, desertul dupa cina si multe alte lucruri pe care le pastram ‘’de bune’’. Pentru un maine mai curat ca cel de azi. Pentru momentul ‘’oportun’’, mai potrivit ca prezentul. Pentru atunci cand vom fi pregatiti. Pentru Maine-le poleit.

Am dat intamplator zilele trecute peste o cutiuta in care am regasit un colier frumos primit de la o prietena. Ce-mi place cand fac curat si gasesc lucruri faine, demult uitate, prin propria casa! :))

L-am privit admirativ, apoi l-am inchis rapid in cutiuta lui si l-am asezat intr-un loc ferit. Si mi-am dat seama ca desi imi place foarte tare, l-am purtat doar o data. Si atunci, prin casa. Are un mecanism de prindere mai ciudat ce se deschide cu usurinta si imi amintesc ca l-am pierdut dupa cateva minute. L-am cautat ca maniaca, am rasuflat usurata cand l-am gasit si l-am inchis pentru totdeauna inapoi in cutia lui.

Si stau si ma intreb acum, cum e mai bine:  sa il port, asumandu-mi riscul ca il pot pierde? Sau sa-l tin inchis intr-o cutie, la loc ferit, de teama instrainarii?

Am trait mult timp crezand ca e gresit sa-ti fie frica. Frica sa pierzi. Dar e ca si cum ai spune ca e gresit sa fii uman.

As putea spune acum ca e ok sa-ti fie frica. Sa-ti fie frica si sa faci oricum ce iti dicteaza inima. Sa iti fie frica, dar sa traiesti oricum.

Asa ca voi purta colierul respectiv. Cu frica de-al pierde. Ma voi bucura de el, atat timp cat il voi avea cu mine. 🙂