femei

Al Bundy spunea: ”Nu incerca sa intelegi femeile. Femeile se inteleg intre ele, de-asta se urasc”. Mi-am amintit azi amuzata o scena de pe la 13 ani, pe cand eram internata in Spitalul de Copii, pentru sinuzita, otita si punctii. Trecem peste tratamentul medicamentos, plin de ace, Bixtonim, deviatie de sept, sange, injectii, anestezii locale, aerosol, raze ultraviolete, puzzle-uri, Mrs. Doubtfire si Jumanji pe video. Trecem si peste mancarea nesarata, papilele gustative anulate, hemoragiile nazale neintrerupte si baxurile de servetele. Peste mancarea din noptiere, compotul de visine, budinca la borcan, comunismul medical, asistenta grasa, ceaiul fara gust, compotul de rubarba pe post de cina la ora 18, intuneric, intrecerile nocturne cu noptierele pe roti pe culoarele reci, saloanele cimentate, chiuveta de langa pat, neonul neobosit de pe coridor. Insomniile acompaniate de sunetul strident al ambulantelor in noapte..

Intr-una din zile apare o fata, o noua colega de salon, fiica nu stiu carei tipe care lucra in echipa Abracadabra, pe atunci in mare voga in lumea pustimii. Fata era mai mica decat mine cu vreo 3 ani, insa era peste mine la capitolul aere si aroganta. Era singura la parinti, dar compensa prezenta fratilor prin numarul impresionant de papusi Barbie, ce locuiau, mai nou, cu mine si cu ea in salon. Eram de fapt 4 fete in salon: eu, cu patul fix langa coridorul luminos, cu un neon ce imi ardea pleoapele, chiar si atunci cand erau inchise; apoi era o copila micuta, de 6 ani, de etnie rroma, care avea polipi si sforaia mai ceva ca un bulldog. Apoi era o tipa mai mare, pe la vreo 16 ani, prea preocupata cu viata ei de adolescenta, pentru a ne baga pe noi in seama; si, in cele din urma, Diva..plina de ifose si mofturi, emanand comentarii rautacioase toata ziua pe simplul motiv ca era silita sa-si imparta aerul cu noi pentru saptamana respectiva.

Imi amintesc vag ca mezina salonului plangea mereu dupa mama ei, iar Diva se lua mereu de ea si nu o lasa sa intre in salon. Nu o placea pentru ca avea pielea mult prea bronzata pentru standardele ei. Intr-una din zile, Diva s-a incuiat in salon si a spus ca e camera ei si nimeni nu mai are acces. M-am infuriat mai ceva ca o gogoasa, am impins-o din reflex si mi-a aruncat si ea un picior in stomac, tot din reflex (am aflat mai incolo ca frecventa cursurile Judo).. :))..Bineinteles ca am avut o replica dureroasa ce s-a indreptat inspre podoaba ei capilara. Nu stiu in ce masura am tras eu sau s-a zbatut ea, stiu doar ca la un moment dat am aruncat o privire in palma si m-am socat de cate suvite stateau adunate matasos. Dupa alte imbranceli, lovituri si lacrimi de ciuda, ne-am calmat. Nu ne-am vorbit in ziua respectiva, am mers la masa, la punctie si drenaj. A doua zi era zi de vizita. Mi-a spus din start ca mama ei faimoasa va afla tot si ma va spune si alor mei. Nu m-a speriat oricum, ma simteam racorita si nu regretam niciun moment faptul ca am pus-o la punct pe aroganta. Imi era cumva mila de ea, desi ea ca persoana ma lasa rece.

A doua zi am mers amandoua, pe rand, in salonul de vizite; am revenit dupa un timp in salon, fiecare cu reviste si bunatati de acasa. Ea tacea, isi punea lucrurile in ordine. La un moment dat a venit la mine si mi-a oferit noua colectie de reviste Abracadabra. M-a servit cu dulcirile pe care le primise. Mi-a zambit.

De atunci, pana la plecarea din spital, am ramas prietene.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s