despre scris

Scrisul a fost, pana la un punct, o punte de legatura intre mine si oamenii de care ma temeam in vreun fel. M-a ajutat sa imi duc ideea pana la capat, neintrerupta de cotidian. M-a ajutat sa imi plasez gandurile in mintea celuilalt, precum arunci in graba un plic cu o scrisoare, intr-o cutie postala, descotorosindu-te de continutul ei. Poti doar sa speri ca vei fi inteles. Ai avantajul ca fiecare om in parte citeste cu vocea lui, in calm. Din moment ce se apleaca asupra textului isi da automat interesul sa il inteleaga. Se transpune in el, intra vrand-nevrand in papucii mai mici sau mai mari ai celui care scrie. M-a ajutat enorm, ca un purtator de cuvant oficial, uneori. Mi-a dat curaj, ori de cate ori am fost inteleasa sau apreciata. M-a facut sa scap de multe sentimente coagulate in mine. A pus in circulatie dezvoltarea mea mentala.

M-a si distantat de oameni. Taios si abrupt. Niste cuvinte dure eliberate ce au taiat in carnea celuilalt. Am fost inteleasa gresit, criticata, judecata. Asta e hiba: scrisul si, in general, comunicarea pot fi cel mai mare inamic. Pentru ca exista interpretarea fiecaruia si de multe ori se creeaza niste prapastii care nici nu au existat la inceput.

Dar ce sa faci? Cum sa iti doresti ceva ce nu se subordoneaza frumoasei legi a compensatiei? Ar fi egoist.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s